Hobby-uri

Fotbal

Imi placea sa joc fotbal de cand eram mic. De cand m-am nascut pana acum cred
ca am avut in jur de 30-40 de mingi. Am avut atatea pentru ca, ori se spargeau,
ori le dadeam la vecini si imi era rusine sa merg sa o cer inapoi, ori pur si 
simplu le uitam in parc. La varsta de 10 ani am intrat la o echipa de fotbal
pentru copii cu varsta de 10 ani. Echipa aceasta avea 5 echipe diferite pentru
fiecare liga care erau notate cu litere mari. Cea mai buna echipa fiind notata
cu A, iar cea ma slaba cu E. Eu am fost alea de echipa D, si sa fiu sincer nu jucam
prea bine. Dar nu pentru ca nu eram bun, ci pentru ca nu aveam cu cine sa joc.
Dupa un an, cei de la echipa B, care erau pe primul loc in clasamentul lor, voiai
sa ma transfer la ei. Eram foarte bucuros ca de decizia asta, dar, fix atunci, am
aflat ca ne mutam in Romania, si ca nu pot continua. Acum cand stau sa ma gandesc
poate aveam ocazia sa devin fotbalist.
Dupa ce am stat in Romania 2 ani, s-a infiintat o echipa a comunei, si am zis sa
merg sa vad daca inca mai sunt asa de bun cum eram inainte. Din pacate, nu eram,
dar nici echipa nu a rezistat prea mult pentru ca s-a desfiintat.


Chitara

Intotdeauna a fost placut, pentru mine, sa aud sunetul chitarii. Am incercat
de cateva ori sa invat singur dar nu puteam. Pana intr-o zi cand un invatator a
intrebat pe clasa verisorului meu daca vor ca el sa inceapa sa invete copii din
scoala, pe gratis, sa cante la chitara. Eu am auzit si am zis ca vreau sa ma bag
si eu. La inceput era greu, dar dupa ce m-am prins era super bucuros. Nici nu 
invatasem sa cant prea bine, si tatal meu m-a provocat sa invat o melodie destul
de grea. Dupa 2-3 luni de munca grea am reusit sa invat. Eram asa mandru de mine
ca am reusit. Profesorul care ne-a invatat sa cantam la chitara, a ales cativa 
dintre elevi sa faca parte dintr-o formatie. Am invatat cantece mai moderne si 
am cantat in diferite locuri. Cand am intrat la liceu, nu prea am mai putut sa fac
parte din formatie, si usor, usor, s-a desfiintat si ea.
Acum, la chitara cant doar in timpul liber, sau la activitatile la care trebuie la
scout (Cercetasii Romaniei)


Dansul

Cand eram mic, imi era rusine sa dansez in fata parintilor. Cand filmau ai mei
in timp ce dansam, ma opream si saream pe cea mai apropiata canapea. M-au dat la
un grup mic de break-dance. Era foarte fain, dar nu am stat prea mult. Nu stiu de ce.
Cand am venit in Romania, nu stiam deloc dansurile traditionale, gen sarba, batuta, hora,
insa, aveam un verisor care stia, si era de o varsta cu mine, si usor, usor am invatat
si eu. Dupa 2 ani, s-a infiintat un mic grup de dansuri in sat. Au fost, cred ca in jur
de vreo 40 de copii. Nu a durat nici formatia asta mult timp. A fost naspa ca s-a
desfiintat, dar dupa 2-3 ani, am aflat ca este o formatie pentru cei care sunt mai mari.
Ansamblul se numeste Aretti, si se fac dansuri grecesti, romanesti, si diverse. Mi-a luat
destul de mult sa invat dansurile, dar in 6 luni, deja am ajuns sa merg la 2 spectacole.
De atunci si pana acum, am fost la in jur de 20 de spectacole. Iubesc dansul, si nu stiu 
ce m-as face fara el.


Jocuri Video

Jocurile Video, sa fiu sincer, mi le-au cam bagat parintii pe gat.
Adica, eu nici nu eram capabil sa gandesc, iar parintii mei mi-au cumparat
playstation 1. Eram in starea aceea din viata, in care nu realizai ce se
intampla in jurul tau. Dupa, mi-au mai cumparat playstation 2 si 3,
playstation portable, Wii si Nintendo Dsi. Acum, ai mei, se intreb de
ce sunt asa innebunit dupa jocuri. Oare de ce :))))?? In momentul actual,
sunt innebunit dupa first person shooting games pe playstation 3. Am 4
astfel de jocuri care se numesc: Call Of Duty Black Ops, Call Of Duty
Black Ops 3, Call Of Duty Ghosts si Far Cry 4. Ma gandeam, ca poate pe
viitor as putea sa devin tester de jocuri sau chiar programator de
jocuri.