Evident, ca orice adolescent, am si eu cateva hobby-uri. Poate nu foarte multe cum au unii, dar pe care ma concentrez foarte mult cand am timp liber.
Prima imagine reliefeaza pasiunea mea pentru a calatori. Desi nu am parasit Romania, am avut ocazia sa vizitez cateva statiuni si orase din tara, cum ar fi Sibiu, Cluj, Bucuresti, Turda, Praid. Am avut dintotdeauna o pasiune pentru calatorie, pur si simplu ma fascinau imaginile cu plajele din Hawaii sau Australia, cu padurile din Brazilia si din Oregon sau cu cladiri inalte sau in stil medieval din orase precum New York, Berlin etc. Mi-am dorit intotdeauna sa le vad cu ochii mei si sa ma bucur de tot ce poate oferi planeta asta.
Am facut un top cu orasele si zonele naturale pe care imi doresc sa le vizitez.
Top orase:
- Honolulu, Hawaii, SUA
- Munchen, Germania
- New York City, New York, SUA
- Sydney, New South Wales, Australia
- Roma, Italia
- Amsterdam, Olanda
- Tokyo, Japonia
- Johannesburg, Africa de Sud
- Rio de Janeiro, Brazilia
- Bangkok, Thailanda
- Los Angeles, California, SUA
- Bogota, Columbia
- Moscova, Rusia
- Marea Bariera de Corali, Australia
- Vulcanul Mauna Loa din Hawaii, SUA
- Padurile ecuatoriale din Brazilia
- Marele Canion din Colorado, SUA
- Parcul Natural Yellowstone, Wyoming, SUA
- Cascada Niagara, Canasa si SUA
- Aurora Boreala, Scandinavia
- The Everglades, Florida, SUA
- Machu Pichu, Peru
- Pesterile Waitomo, Noua Zeelanda
A doua imagine reflecteaza placerea de a urmari si practica tenis. Nu joc la nivel profesionist, dar ma descurc cat de cat bine in ceea ce priveste acest sport. Stiu foarte bine regulile lui, mai ales datorita televizorului. Sunt la curent cu fiecare turneu ce are loc si ma uit la fiecare Grand Slam atunci cand se desfasoara. Pasiunea mea pentru tenis este atat de mare incat tip si aplaud la o lovitura mai "iesita din comun", reusita de un jucator.
In a treia imagine este reprezentat, in niste bule, "Salut" in mai multe limbi. Acea imagine reprezinta dorinta mea de a invata limbi straine noi. Momentan stiu foarte bine limba engleza si moderat limba franceza. In fiecare zi lucrez la imbunatatirea in scriere si, mai ales, in vorbire a acestor limbi, dar imi doresc sa incep sa invat si mai multe limbi straine, cum sunt italiana, germana si rusa. Cel mai interesant lucru in a invata o limba noua mi se pare limbajul colocvial, format din expresii specifice. Fiecare limba are o traducere a unei expresii care nu se aseamana deloc cu alta traducere in alta limba. Spre exemplu, expresia in romana "a impusca 2 iepuri dintr-o lovitura" are acelasi sens ca "to kill two birds with one stone", adica sa faci 2 lucruri deodata.
Imi place foarte mult sa ma uit la filme. De obicei vad filme acasa, dar uneori mai merg si la cinema, iar atmosfera este fantastica! Acum conteaza si filmul pe care il vezi, ca sa nu devina totul deodata plictisitor. Eu ma uit, in general, mai mult la filme decat la seriale din cauza ca serialele sunt foarte lungi: au multe episoade si ma plictisesc la un moment dat. Filmele au un plot pe care il urmeaza timp de 2-3 ore, si in multe cazuri sunt mult mai bine realizate decat serialele. Cel mai mult ma uit la filme de comedie, dar vizionez si animatii, filme de actiune sau politiste, drame, iar filmele pe care le detest cel mai mult sunt filmele horror(ih!). Sper ca, intr-o zi, sa am taria sa vad un film horror fara sa am cosmaruri! In fine, aceasta pasiune m-a impins si la realizarea unor scurtmetraje(mici filmulete de 5 minute cu telefonul) sau emisiuni distractive.
Filmul care m-a marcat foarte mult si ramane printre preferatele este "Eu sunt Sam", cu Sean Penn in rolul principal. Penn joaca un tata, care este retard mintal, si are grija singur de fetita lui, Lucy. Cand aceasta implineste 7 ani, un judecator decide ca Sam nu are capacitatea necesara pentru a avea grija de Lucy in continuare, asa ca fetita este plasata in grija unor parinti adoptivi. Sam, impreuna cu un avocat, se lupta pentru custodia fetitei si face eforturi uriase pentru a o readuce alaturi de el. Desi Sam avea IQ-ul unui copil de 6 ani, stie cum sa aiba grija de fetita lui si ii ofera un mediu calduros si iubitor pentru a trai o viata normala.
Eu ma uit la fotbal, iar echipa mea preferata este Bayern München. Bayern este sufletul meu, nu imi imaginez cum ar fi viata daca nu ar exista Bayern. Totul legat de Bayern ma fascineaza: felul in care joaca, faptul ca nu exista jucatori "doar titulari" si jucatori "doar rezerve", faptul ca nu se bazeaza doar pe o anumita persoana; ei joaca ca o adevarata echipa si au niste fani extraordinari. Bayern joaca meciurile de acasa pe Allianz Arena, prima arena din lume cu exterior luminos care se schimba. Arena este fascinanta in sine. Ea gazduieste un muzeu legat de istoria clubului si este dotata cu 75 000 de locuri. Atmosfera este vibranta si magica. In jur sunt doar fani devotati, cu tricouri si fulare, care flutura steaguri si striga numele clubului. Cel mai frumos moment este atunci cand Bayern inscrie. Toti incep sa tipe, iar pe fundal este pusa o melodie pentru a sarbatori golul. Dupa, comentatorul de pe arena(pot spune ca e cel mai mare fan al echipei) striga prenumele celui care a inscris golul, iar fanii ii striga numele de 3 ori cu multa putere si emotie. Toate aceste lucruri le stiu din videoclipuri de pe Youtube. Nu am ajuns pe Allianz Arena inca, iar cea mai mare dorinta a mea este sa merg la un meci de-a lui Bayern. Sa simt emotia. Sa tip. Nu doar din fata televizorului.
Bayern este mult mai mult decat un club. In fiecare an organizeaza meciuri caritabile si desfasoara actiuni prin intermediul asociatiei de caritate din cadrul clubului. De asemenea, ajuta financiar si cluburile mai slab cotate, care se afla intr-un impas economic.
Bayern este o adevarata campioana. A castigat de 27 de ori Bundesliga, de 18 ori Cupa Germaniei, de 6 ori Supercupa Germaniei, de 5 ori Champions League(in 1974, 1975, 1976, 2001 si 2013), o data Cupa UEFA, Cupa Cupelor, Supercupa UEFA, Campionatul Mondial al Cluburilor si de 2 ori Cupa Intercontinentala. Cel mai rau imi pare rau ca am auzit mai tarziu de ei(prin 2014), si nu am putut sa ma bucur de castigarea Champions League in 2013. Insa anul acesta este anul lor.
Cel mai mult m-a impresionat tot efortul pe care il depun jucatorii, nu doar de la Bayern, de la oricare echipa. Se lupta sa-si atinga ce-si propun, desi se lovesc la picioare, se accidenteaza si trebuie sa stea departe de teren luni intregi. In acel moment sunt sigura ca multi doreau sa renunte, ca nu mai are rost sa mai joace, dar faptul ca doreau sa-si indeplineasca visele i-a facut mai puternici si i-a impins inapoi pe teren, fiindca nu se saturau din a-i auzi pe fani cum ii striga. Vointa lor m-a inspirat si fascinat foarte mult si m-a facut sa-mi schimb perceptia despre ce imi doresc. M-au facut sa-mi doresc sa lupt, desi voi cadea de multe ori.
